Assassin’s Creed Unity Review (PS4): regele a murit, traiasca regele… si bugurile! (Video)

Dupa cum probabil stiti deja, am participat la lansarea lui Assassin’s Creed Unity de la magazinul Media Galaxy din Giulesti, iar dupa o perioada de rumegat, digerat si analizat titlul, a venit momentul recenziei sale. Titlul costa putin peste 200 RON pe consolele moderne si a fost testat de noi pe PlayStation 4. Ubisoft va pune in pielea lui Arno Dorian, un francez care e fiul unui Assassin si a fost initiat si el in celebra fratie.

Actiunea incepe dupa ce tatal sau este ucis la finalul lui Assassin’s Creed Rogue, iar tanarul Arno e adoptat de o familie bine conectata cu ordinul Templarilor. Atunci cand tatal adoptiv al lui Arno este si el ucis, personajul principal incepe sa caute vinovatii in lumea murdara si corupta a Parisului.

Astfel, el intra in contact cu fratia asasinilor, devine unul dintre ei, dupa ce indeplineste anumite sarcini si asasinate si urca treptat in ierarhie, exact ca Altair si Ezio. Arno e indragostit de Elize de LaSerre, fiica tatalui sau adoptiv, care il ajuta pe tanarul erou in investigatie. Veti intalni si personaje istorice insemnate in aventura voastra, inclusiv Napoleon Bonaparte, Robespierre sau Marchizul de Sade.

Veti vizita Verssailles-ul, veti ajunge la Notre Dame si veti umbla prin canalele murdare ale Parisului, toate acestea pentru misiunile fratiei si scopuri personale. In fundal se afla insa o alta poveste, cu gameri din toata lmea conectati la serverele Abstergo si retraind amintiri din trecut, multumita unei spirale suplimentare de ADN. Cu o poveste atat de buna, ce putea sa mearga gresit? Ei bine, trecem la gameplay, unde apar si primele probleme. Am jucat titlul pe PS4 si fiind e vorba de un joc de consola, apar si metehnele.

E vorba de unghiurile nepotrivite ale camerei si controlul incomod. E foarte usor sa ramai blocat pe o margine de zid, nestiind in ce directie sa sari si sa fii descoperit si ucis din aceasta cauza. In plus, Arno nu se va putea catara pe toate zidurile pe care veti dori sa le escaladati. Actiunea ramane una bazata pe mecanici stealth, cu multe scenarii de infiltrare, distragere sau asasinare pentru a va duce la bun sfarsit obiectivele. In plus, mecanicile de parkour sunt prezente la posturi, cu upgrade-uri simtitoare.

Veti opera intr-un Paris open world, intesat cu misiuni secundare, dar si unele contextuale, care apar si dispar rapid, precum un hot de buzunare sau asasin marunt care trece pe langa voi in fuga si trebuie prins. Veti investiga cazuri, cauta artefacte, evident asasina anumite persoane si va veti infiltra la petreceri. Pe langa actiunea din Parisul revolutiei franceze va veti trezi brusc si in 1889, atunci cand Statuia libertatii era in constructie si veti ajunge sa vedeti si arcul de triumf, din cauza unei distorsiuni a timpului.

Atmosfera acestui titlu este excelenta si daca ma uit in urma la toate titlurile Asssassin’s Creed, acesta e cu siguranta cel mai masiv, gigantic, urias, avand un numar impresionat de non playing characters, care de care mai animate si mai vorbarete. In continuare aveti acele puncte de observatie in tot orasul, care m-au dus imediat cu gandul la Shadow of Mordor, desi si acesta le copiase de la Assassin’s Creed. Veti putea sa va ascundeti dupa coveruri, sa asasinati inamici de deasupra, sa folositi eagle vision, pentru a vedea reprezentari intr-un soi de infrarosu ale inamicilor, iar acest al saselea simt va va face viata mult mai usoara.

Problema e ca nu exista prea multa interactiune cu NPC-urile asa ca va veti axa strict pe evitarea inamicilor si pe un drum cat mai rapid si eficient catre tinta. Veti putea crea diversiuni, sa va infiltrati la diferite petreceri sau in diferite palate si cladiri, iar in misiunile co-op veti primi si ajutorul altor gameri. Spre exemplu puteti trimite celalalt jucator din co-op sa distraga adversarii, iar voi sa asasinati tinta. Eventual il puteti pune pe coechipierul vostru sa va ajute la lupta, daca aveti de infruntat o gloata de inamici.

Bataliile se dau aproximativ ca intr-un titlu Batman din seria Arkham, adica mult button mashing si combo-uri axate mult pe pararea la timp. Mare atentie la armele de foc totusi, care au un damage ridicat. Exista si puzzle-uri de rezolvat aici si o intreaga economie a jocului, cu numeroase itemuri, arme si costume de deblocat, varietatea fiind uriasa. Pe langa francii pe care ii obtinet, furati sau adunati de la victime, obtineti si puncte speciale de asasin, pe care le cheltuiti pentru a debloca diferite abilitati. Armele sau itemurile speciale, precum bombele cu fum sau shadow blade sunt accesate rapid folosind butoanele sageti de pe joystick, ceea ce face controlul destul de intuitiv.

Dar destul despre gameplay si hai sa vorbim despre grafica. Aflati ca jocul e limitat la 900p pe Xbox One si PlayStation 4 si a primit o serie de update-uri, care au facut mai mult rau decat bine la capitolul grafica. E de ajuns sa va uitati la felul in care arata parul personajelor si va veti da seama ca e ceva in neregula cu lookul acestui joc. Sunt momente in care un apus la marginea Senei arata genial, dar altele in care pur si simplu ma declar nemultumit de grafica pictata in stil acuarela. Nu ma intelegeti gresit, arhitectura lui Notre Dame e geniala, iar Versailles arata spectaculos, dar cateva artificii nu fac un joc bun.

Trebuie mentionat si ca am ramas blocati in zid, am trecut prin personaje, am avut parte de lag si uneori am trecut chiar prin inamici in cadrul luptelor. Si conectarea la multiplayer co op a fost dificila si a durat ceva. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ecranele loading sau saving dureaza o vesnicie, ceea ce nu e chiar OK pe o consola moderna ca PS4. In ciuda acestor aspecte, sarmul si varietatea decorurilor impresioneaza. Zecile de mii de haine randate, tot efortul de a crea un Paris veridic si splendid trebuie puse in balanta cu bugurile si pentru ca sunt impresionat de aceasta munca artistica, arhitectura castiga in fata bugurilor, cel putin pentru Firstplay.ro.

In ce priveste sunetul, ma declar incantat de viorile si flasnetele pariziene, dar parca secventele de lupta au nevoie de muzica ceva mai activa. In plus, multitudinea de actori vocali care vorbesc cu accent irlandez sau britanic e deranjanta la un moment dat, mai ales cand personajele incep sa o rupa pe franceza uneori. Pacat ca marchizul de Sade si alti sacali parizieni sunt atat de sarmanti, atunci cand accentul lor suna mai degraba a miezul Londrei decat a miezul Parisului.

E foarte usor sa arunci cu pietre in Assassin’s Creed Unity, atunci cand toata lumea o face si inainte sa ma considerati un aparator al jocului, da, recunosc e plin de buguri. Unele au fost rezolvate si unele nu. Asta patesti cand te inhami la sarcina uriasa de a perfectiona parkourul asasinului si in acelasi timp la randarea unui Paris gigantic, de epoca. E un pret pe care suntem dispusi sa il platim si personal mi se pare mai grav faptul ca NPC-urile nu ofera mai multe interactiuni si ca avem atat de multe accente britanice.

Totusi, cu o poveste geniala, un numar urias de misiuni secundare si o atmosfera sarmanta, Assassin’s Creed Unity e un joc pe care merita sa il ai in colectie, mai ales la momentul cand toate bugurile vor fi fost rezolvate de update-uri. Ii acordam o nota de [usr 8.3]