Review Stray pe Nintendo Switch: compromisuri şi drăgălăşenie

Am jucat Stray la vremea când a apărut pe PS5, prin 2022 şi mi s-a părut tare drăgălaş, dar scurt. Iniţial sosise pe PS4 şi PS5, dar şi pe PC în iulie 2022, iar în august 2023 a ajuns şi pe Xbox. Ei bine iată-l şi pe Nintendo Switch, lansat în noiembrie 2024 şi am decis să arunc un ochi şi pe această portare pentru a vedea ce e diferit.

Stray e un joculeţ semnat Annapurna, care spune povestea unei pisici portocalii simpatice, într-un univers post apocaliptic fără oameni. Pisica interacţionează cu roboţi, preluând un fel de rol de Neo şi Mântuitor, dar mai blajin şi fără conflicte. Dacă nu pui la socoteală şobolanii luminoşi care sar pe tine. Trebuie să fentăm şi aceşti Zurks, dar şi Santinele.

Avem drept companion un robot plutitor, care deschide uşi, digitalizează chei şi ulterior în joc va trage cu lasere în inamici. Oraşul de aici e inspirat din foarte densul Kowloon, din Hong Kong, una dintre cele mai compacte şi dense aglomerări urbane din lume. Aici nu prea vezi cerul şi e bloc incojurat de bloc, înconjurat de bloc. Iar şi iar, o spirală de betoane, neoane, apă poluată şi paragină, în cazul jocului cel puţin.

Muzica din fundal e în stil Nine Inch Nails, poartă o uşoară amprenta de Trent Reznor, dar da o senzaţie de calm. Stray e fructul a ani întregi de studiu comportamental al pisicilor şi e practic un “simulator de curiozitate”. Poţi să vezi cum e să fii pisica pentru o zi, sau mă rog vreo 5-6 ore.

Orașul cyberpunk din Stray este superb. Fiecare detaliu, de la graffiti-urile de pe pereți până la lumina neon difuză, contribuie la o lume care se simte vie și autentică, chiar dacă este locuită doar de roboți. Este un mediu compact, dar bine realizat, care te invită să explorezi fiecare colț.

Ce e diferit pe Nintendo Switch?

Evident se fac compromisuri. Tegra-ul din 2017 nu mai e la prima tinereţe. Avem loading screen-uri lungi, unele texturi mai pixelate, dar per total, pe ecranul OLED de 7 inch oraşul a fost destul de arătos, dacă nu ai retina stricată de prea mult PS5. Pe TV totuşi se vede clar că e pixelare. Frame rate-ul mai pica uneori, mai ales când trebuie să fugi de Zurks.

Problemele cu cameră sunt şi ele evident, când explorezi mai ales când urci la nivel superior şi trebuie să tot roteşti camera. Dar poate ce m-a deranjat cel mai mult e sistemul de vibraţii neinspirat. Switch-ul are un motor care e doar puternic şi atât, sec, fara extra variatiuni haptice. Pe PS5, pe DualSense chiar aveam senzaţia că rotesc un butoi când băgăm pisica în el pentru a îl deplasa.

Practic pierdem doar puţin din grafică şi timpi de încărcare, dar şarmul rămâne neschimbat. I-am îndrăgit rapid pe roboţi, mai ales pe Momo mi-am amintit de secvenţe de gameplay uitate şi am încercat să adun toate amintirile. Acest Cyberpunk pentru pisicari e adorabil, fantomatic, melancolic, emo pe alocuri.

Întregul joc este străbătut de o melancolie—așa un dor de conexiune într-o lume care se simte goală. Relațiile pe care le construiești, în special cu micul robot companion B-12, sunt foarte frumoase. Prin povestea lui B-12, vezi fragilitatea umanității, dar și spiritul său neclintit. Stray ne amintește că și cea mai mică ființă poate lăsa o urmă de neșters în lume şi că nu există niciodată expresia “doar o pisică”.

Două lucruri importante de reţinut: nu avem rejucabilitate aici – joci, ai terminat jocul, salut, nu ai de ce să revii. Aşteptam sequel.
Şi 2, sunt anumite secvenţe triggering, mai ales la început pentru cei sensibili şi prea mari iubitori de pisici. Când pisica e ranită mă refer sau păţeşte ceva. Am arătat şi eu jocul cuiva şi nu a mai vrut să îl joace după ce pisica şchiopata şi leşină.

Aveti AICI pret bun pentru joc.