Routine Review: Alien Isolation pentru hipsteri

Plictisit, cum e toată lumea la început de an, am zis să încerc ceva nou şi am deschis Xbox Game Pass-ul, mai bine zis PC Game Pass-ul pe un ASUS ROG Ally, să văd ce mai e nou. Mi-a sărit în ochi Routine, un joc pe care îl tot văd tease-uit de vreo 12, dacă nu chiar 15 ani. Promitea horror în stilul anilor ’80, ocupă doar 9 GB şi oferă vreo 6 ore de gameplay. Ce a ieşit e un fel de Alien Isolation pentru hipsteri şi aflaţi impresii mai jos.

Unii îl compară cu Amnesia: Dark Descent, alţii cu Alien Isolation, personal m-a dus cu gândul la filmul din 2009 al lui Duncan Jones, Moon. Acolo Sam Rockwell e singur-singurel pe Lună şi se confruntă cu propriile paranoi, halucinaţii şi iluzii. Aici… lucrurile sunt mai complicate. Ne trezim într-o bază lunară lovită de un fel de virus software, la pachet cu un organism extraterestru.

Pendulam între halucinaţii şi viziuni, urmăriţi de roboţi cu un schelet teapan-teapan. Sistemul de securitate al bazei, ASN a luat-o razna şi roboţii tot patrulează. Dacă ne prind… ne baga o mână în gât şi ne aruncă cât colo, apoi ne strâng că pe o cutie goală de Cola. Aici intervine groază, frică, panică, le auzi paşii sacadaţi, le auzi picioarele de metal cum vin spre tine. 

Au şi ei bug-urile lor şi unghiurile lor moarte, dacă te bagi sub o masă, nu îţi pot face nimic.

Routine e…. elegant, cred că e cuvântul. Simt scoala de film horror a anilor ’80, simt genul found footage, văd pixeli, aud şi văd sunete de proto-computere care nu au existat vreodată. La urma urmei acțiunea are loc în 1978… e doldora de sintetizatoare MIDI sunetul şi gâjâitul computerelor cu care ne intersectam.

Routine funcţionează minunat şi din punct de vedere al ambientului sonor. Baza lunară e vie… respiră şi foarte tare respiri şi tu, protagonistul, mai ales după ce fugi de un robot. Baza vibrează, ţevile duduie, ventilatoarele pornesc şi se opresc, alertele se aud în zare. Uşi se deschid şi închid. E ca un organism viu această bază.

Povestea ţi se dezvăluie sub formă de mailuri, notiţe, înregistrări video şi casete audio lăsate în urmă de doctorii, inginerii, cercetătorii ucişi sau dispăruţi. Vezi cum se scufundă uşor în nebunie, în paranoia, cu un organism găsim pe Lună începe treptat să se infiltreze, întâi în minte, apoi în corp. 

Puzzle-urile sunt relativ complicate, mai degrabă enervante. Au de-a face cu a găsi un cod pentru a debloca o uşă, a aloca suficient curent pentru a debloca segmente de bază şi mai ales… CAT.

CAT e teoretic un pistol SF, practic e orice altceva. E o unealtă multifuncţională, cu care te conectezi la panouri computerizate, cu care tragi jolt-uri de energie în roboţi, cu care deblochezi uşi şi cu care vezi cu ultraviolete în jur. Aşa găseşti paşii spre ieşirea din labirint sau vezi urmele de degete pe un keypad pe care trebuie să scrii parola.

Ce m-a enervat cel mai rău e că trebuie să foloseşti pointere în toate meniurile computerelor de pe ecran, iar să le controlezi cu thumbstick-urile e iad. E clar acţiune de mouse. Imaginează-ţi că vine un robot după tine şi trebuie să închizi o uşă. Baftă cu thumbstick-ul! 

Concluzie

Sunt deja călit de jumpscare-uri sau credeam că sunt. Nicăieri nu le-am văzut implementate aşa organic că aici. Alergi într-un coridor părăsit, cu neoane ce atarna din tavan şi auzi picioarele alea metalice că vin după tine. Bucăţi de roboţi cad în faţa ta şi creaturi vin prin ventilaţie. A fost nevoie de 12 ani, dar iată că jocul a fost livrat. Arătând în acelaşi timp şi mai bine, dar şi mai rău decât au promis trailere. S-a renunţat MULT la acţiune în favoarea subtilităţii.

Acesta nu este un shooter, un puzzle, este un mind game, este un escape room într-un vis febril. Nu există nici fărâmă de bucurie aici când ai o reuşită. E doar multă resemnare, groază şi dorinţă ca totul să se termine odată. Îl recomand cu cea mai mare căldură!

Jocul e 24.99 euro pe Steam sau gratuit la PC Game Pass (4.75 RON pe 14 zile de trial).