Saros Primele impresii: frustrare frumoasa

Eclipsele m-au fascinat dintotdeauna, cu toate superstiţiile din jurul lor, cu mitologia falsă şi comică a poporului român şi a popoarelor în general. Aflând că s-a construit un joc în jurul unei eclipse pe o planetă extraterestră, la pachet cu ceva respawnare dacă mori, am devenit interesat. Mai ales că vine de la creatorul Returnal şi are un actor care îmi place ca protagonist.

Saros a debutat pe 30 aprilie 2026 şi vine de la finlandezii de la Housemarque, oamenii care au produs Returnal. Din start vă zic că avem de-a face cu un roguelike, adică vă veţi enerva pentru că o să muriţi des. Şi dacă nu des, atunci când vă e lumea mai dragă. Ca în Returnal… dar nu chiar. Partea bună e că puteţi face upgrade-uri, care să vă ajute la următoarea “reîncarnare” şi aveţi un skill tree generos, e drept blocat de etape de evoluţie a poveştii, precum lupta cu Profetul.

Povestea

Povestea aminteşte de cea din Returnal, în ideea că suntem iarăşi o persoană blocată într-o buclă temporală. Protagonistul este Arun Devraj, soldat care lucrează pentru corporaţia Soltări. El ajunge pe planeta Carcosa, un oraş fictiv aşa popular că era mereu menţionat în True Detective sezonul 1. Arjun e jucat de excelentul actor Rahul Kohli, pe care îl ştim din The Fall of the House of Usher pe Netflix şi serialul iZombie.

El caută supravieţuitorii precedentelor expediții pe Carcosa, care îşi tot schimba forma influenţată de o eclipsă malefică. 

Gameplay

Jocul este un third person shooter cu elemente de platforming. Avem prea puţine puteri speciale ca să îi zicem action RPG. Folosim pistoale şi mitraliere care tot primesc upgrade-uri, pe care le găsim într-un soi de totemuri luminoase. Plus o putere specială, un puls de energie aurie tras de Arjun spre inamici. O mecanică vitală este cea de strafe, care ne ajută să evităm proiectilele inamice, care persistă în aer.

Avem şi o barieră energetică, în formă de bila, care ne face invincibili, dar care nu ţine prea mult timp. Dacă putem explora în voie lumea din Carcosa şi accesa şi căi lăturalnice, unde sunt itemuri bonus, când încep anumite bătălii se va “sigila” perfect totul în jurul nostru şi suntem limitaţi doar la acea luptă. Acelea sunt mini boss battles şi boss battles.

Anvergura lor mi-a adus aminte de Kena Bridge of Spirits, doar că mai simplist. Frenezia trasului cu arma m-a făcut să transpir şi bullet hell-ul, unde fiecare glonţ ce te loveşte te aduce mai aproape de reset mi-a crescut cortizolul.

Era să uit, ai şi atacuri melee, care sunt singura cale de a sparge barierele inamicilor. Faţă de alte jocuri de gen, Saros e relativ generos cu itemurile de vindecare, ceea ce ne dă o şansă în plus. 

Grafica: 

Jocul tine FPS-urile sus constant, sta la 60 FPS merue pe PS5, ceea ce e admirabil. Producătorii au implementat excelent şi feedback-ul pe controller DualSense, poate chiar excesiv aş zice. Fiecare glonţ, puls de energie inamic, lovitura face controllerul să pulseze. Eclipsa, mediul din jur, totul străluceşte şi da senzaţia de vis febril. Doar că nu suntem în universul lui David Lynch, ci mai degrabă într-un soi de creaţie a lui Zack Snyder poleită cu aur. 

Arhitectura gotică e superbă, scara la care se desfăşoară totul e imensă, clădirile sunt pentru giganţi şi nu poţi să nu te simţi că o furnica pe lângă ele. Utilizarea luminii este esențială pentru gameplay, zonele de umbră profundă fiind adesea luminate brusc de proiectilele neon ale inamicilor. Saros folosește ray tracing pentru reflexii pe suprafețele metalice și lichide, precum și pentru iluminare globală, ceea ce oferă adâncime și realism decorurilor extraterestre.

Interfaţa, HUD-ul sunt ţinute la minim, pentru a nu te distrage de la peisaj. Cred de la Lost Planet încoace nu am mai fost aşa fascinat de un univers alien. 

Concluzii

Da, o să mori. De mai multe ori. Da, te vei frustra. Dar vei rămâne şi mut de câteva ori în fața măreţiei din Carcosa şi vei secreta adrenalina la boss battle-uri. Satisfacția va fi imensă când treci de fiecare zonă şi elimini un boss.  Dezvoltatorii au conceput jocul pentru sesiuni de aproximativ 30 de minute, ceea ce îl face mai ușor de parcurs în reprize mici față de alte jocuri din gen. 

O să ai vreo 15 ore de gameplay, poate chiar 20 lejer şi o să treci prin zone de gheaţă, zone subacvatice, câmpii corozive cu furtuni de cenuşă. Sunt multe cadre aici, care îngheţate, la screenshot arata a picturi SF. Parcă mă uit la o expoziţie de Sabin Bălaşa uneori şi alteori parcă la munca lui H.R. Giger. Şi asta o spune cineva obsedat de world building-ul din Mass Effect.

Faptul că Housemarque ne-a dat un univers alien uimitor de la zero merită în sine apreciat şi premiat.