Final Fantasy XV Preview (PS4): cel mai asteptat joc al deceniului e aici, iata primele impresii! (Video)
In ultimii 10 ani am asteptat cu sufletul la gura jocul Final Fantasy XV, inca de pe vremea cand se numea Final Fantasy Versus XIII. O perioada a parut anulat, fara speranta, esuat si ratat, dar proiectul a prins viata din nou cu cativa ani in urma, de aceasta data pe PS4. In urmatoarele randuri aflati primele mele impresii despre el.
Si iata ca a sosit in sfarsit, pe PS4 si Xbox One, la pretul de 239 lei in varianta Special, sau 399 in cea Deluxe, cu un film de lungmetraj la pachet. In 2006 Square Enix anunta jocul Final Fantasy XIII, dar si pe Final Fantasy Versus XIII, care se dorea a fi un nou tip de RPG de actiune, fara acele meniuri patratoase si active time battle.
In vreme ce Final Fantasy XIII a debutat in cele din urma in 2009, Versus XIII a primit din cand in cand cate un trailer, cate o prezentare la E3, dar in interiorul companiei problemele erau garla. Anulat la un moment dat, pentru ca Square Enix sa se concentreze pe alte proiecte, Final Fantasy Versus XIII a fost rebranduit in Final Fantasy 15 cu cativa ani in urma si mutat de pe PS3 pe PS4.
Inca de la primul trailer, cu un baiat emo numit Noctis, care alerga pe sute de sabii intr-o atmosfera sumbra m-am indragostit. Parea sa fi revenit combinatia de high tech cu magie din Final Fantasy VII si aparent aveam un protagonist intunecat si neinteles precum Cloud. Iar acum jocul e aici, e in sfarsit aici si va pot oferi un preview al sau, dupa vreo 2 ore de joc.
Povestea e un adevarat bromance, dar unul ancorat mai aproape de realitate sa zicem, decat precedentele Final Fantasy-uri. Avem un print numit Noctis, care se duce sa se intalneasca cu logodnica sa, Lunafreya, cu care era prieten din copilarie. Noctis e un print rasfatat si cam intepat, care impreuna cu 3 prieteni si protectori ai sai pornesc la drum.
Totul incepe cu o masina de lux cu look de Maserati, care se strica in mijlocul drumului, iar cei 4 o imping pe melodia Stand by Me reinterpretata. Putin cam cheesy momentul, dar trecem peste. Dialogurile sunt pline de intepaturi tineresti, din genul de discutii de vestiar sau impunsaturi pe care le auzi pe holurile liceului sau facultatii. Si sunt destul de realiste, din fericire si surprinzator de nevulgare.
Legatura formata intre cele 4 personaje se anunta antologica din putinul jucat de mine, dar si din trailerele, serialul si demo-ul vazut pana acum. Istoria nu a dus lipsa de fratii de genul, cei 3 muschetari plus D’artagnan fiind clar inspiratia aici. Acum hai sa trecem la lucruri serioase si sa vorbim despre sistemul de lupta. Practic uitati tot ce stiati despre Final Fantasy, chiar si 13 si ganditi-va mai degraba la Kingdom Hearts.
Luptele se dau cu arme cam ca in Devil May Cry si cu o abordare ca in Devil May Cry si Metal Gear Revengeance, adica o ploaie de lovituri si combo-uri inlantuite. Vom para la momentul oportun si vom avea sansa unui counter, putem sa facem evade si Noctis are ca atuu teleportarea in orice zona a hartii luptei dupa ce isi arunca sabia intr-o directie.
Practic corpul lui se teleporteaza imediat ce sabia a fost infipta undeva, oriunde, de preferat la inaltime cat mai mare, pentru a lua avant pentru urmatorul atac warp. Avem si magii, care au primit un inutil si incurcator proces de crafting si membri din party se pot controla doar pentru a inlantui un combo cu atacurile mele si a pune la bataie atacurile lor speciale. Retineti ca luptele se dau intr-un cadru restrans si ca la sumo, daca iesi din spatiul ala trebuie sa o iei de la inceput.
Grafica arata excelent si pana acum am admirat cel mai mult flacarile starnite de un atac Fire, dar si unduirile perfecte ale costumelor negre ale protagonistilor. Imi vine greu deocamdata sa fiu impresionat de vegetatie, dar arhitectura locurilor vizitate e destul de OK. Soundtrackul e fix pe gustul meu, cu abuz de vioara si pian, dar are pantofi uriasi de umplut daca luam in calcul melodiile exceptionale din Final Fantasy 8 sau 10.
Acum mai nou ascultam Afrojak si Stand by Me remixate, dar le dau o sansa si lor. Revenind la gameplay, intre batalii avem de strabatut zone mari de harta si va fi nevoie sa ne facem tabara si aparent sa si mancam ce vanam din ce am inteles. Putem alege meniul chiar, ceva pe baza de vanat, orez si ciuperci in mare. E dragut si ca fiecare personaj central are cate un hobby slash abilitate, precum pescuitul pentru Noctis, fotografiatul pentru baiatul care seamana cu Cloud Strife si altele pe care nu m-am obosit sa le retin pentru ceilalti.
Avem si un skill tree cu abilitati de deblocat si posibilitatea de a alege sa ne definim personalitatea prin raspunsuri alese in dialog cu alte personaje. Pana acum jocul imi face o impresie buna si deja e peste fadul Final Fantasy 13. Da senzatia de Final Fantasy X combinat cu VIII, mergand pe tema tineretii, a unor personaje de 20+, care sunt in stadiul de bro si college boy de fratie, dar ceva mai cultivat si melancolic.
In ce masura au prins japonezii de la Square intreaga idee de bromance o sa aflu in urmatoarele zile. Pana atunci previewul se termina cu mai multe bile albe decat negre si factorul decizional daca jocul asta e hit este daca voi varsa vreo lacrima pentru povestea sa sau nu. Am facut-o la Final Fantasy 7 si 8 in mileniul trecut, deci am asteptat ceva cu izvoarele lacrimale pregatite.
