NFS No Limits Review (iOS): mai mult decat un endless runner, mai putin decat un Most Wanted (Video)

Need for Speed No Limits trebuia sa se lanseze de cand era bunica fata si ce e drept a debutat ca beta in unele tari. Am pus si noi mana pe un build pentru acest preview si am fost cat de cat incantati de joc. Intre timp s-au mai schimbat lucrurile si varianta finala a acestui titlu a debutat. Evident gratuit in Play Store si App Store si evident cu mecanici freemium. Cat ne incurca ele aflati in urmatoarele randuri.

Titlul e mai degraba arcade, decat vreun simulator sau chiar racer pursange. El nu cade chiar in capcana endless runnerului precum Asphalt Overdrive, sau daca vreti e totusi un endless runner cu foarte multe benzi.

Controlul mi se pare destul de inteligent implementat, cu swipe in sus pentru nitro, swipe in jos pentru a initia un drift si tap pe zonele laterale ale ecranului pentru a vira. A zis cineva frana si acceleratie? Ele sunt automate in acest titlu, sau mai bine zis acceleratia e, pentru ca de franat nu vom frana vreodata. La inceputul curselor aveti si un mini game cu care puteti porni ca din pusca sau cu un mic handicap fata de concurenta, daca nimeriti acul vitezometrului in zona rosie.

Elementul divertisment e prezent aici, poate mai mult decat in Asphalt Overdrive, pentru ca acestea sunt cu adevarat curse si nu un endless runner generic. Din pacate cursele sunt cam scurte si nu am simtit foarte multa varietate a circuitelor. Ce se schimba e mai degraba momentul zilei sau vremea, fiind adaugata cate o ploicica sau un apus romantic uneori.

Cursele sunt impartite in diferite categorii, de la clasica intrecere, acum contra a 3 rivali doar, la duel, time trial, o competitie in care trebuie sa obtinem cat mai mult air time sarind de pe rampe sau sa facem un lant de boosturi nitro trecand peste o serie de boost paduri albastre. Apropo de nitro, albastreala ecranului atunci cand intra NOS-ul in actiune imi aminteste putin de Asphalt 7, ceea ce nu e neaparat un compliment.

Veti avea si curse in care porniti cu handicap sub forma de distanta fata de rival si trebuie sa recuperati ecartul. Uneori va mai sicaneaza si politia, cu baraje rutiere, dar de obicei veti sari pe o rampa pentru a-i evita. Salturile nu sunt atat de SF precum in Asphalt 8 si nu veti zbura peste yachturi sau orase intregi, ci doar cativa metri in inaltime si distanta.

Automobilele pot fi upgradate cu diferite componente, pe care le obtineti sub forma de carti de joc dupa curse sau le primiti din cand in cand din partea jocului, eventual le cumparati de pe asa zisa piata neagra. Automobilele se deblocheaza tot daca strangeti toate cartile de joc care le sunt asociate. Puteti si personaliza automobilul cu jante cu exagerat de multe spite, eleroane care nu prea isi au locul pe un Volkswagen Golf sau un body kit care face dintr-un Subaru banal un monstru al strazilor.

Din pacate toate aceste personalizari si pana si banala revopsire costa prea mult dintr-un currency pe care nu prea il avem. Pe langa cursele din modul campanie ca sa ii zicem asa, care aparent are si poveste, exista si curse dedicate fiecarei serii de automobile, precum cele japoneze, germane sau americane. Vor exista si provocari zilnice, sau unele saptamanale, inclusiv un muscle car cu imprumut de la Snoop Dogg care declanseaza o serie de curse ce aduc inca un currency sa va incurce.

Din cauza sa va trebui sa alegeti daca sa cheltuiti respectivele bancnote digitale pe upgrade-uri sau inca o cursa, o alegere total enervanta. Grafica arata binisor, ba chiar peste asteptari as putea spune, cel putin cand vine vorba de automobil sau mediul de joc. Atunci cand primiti damage aproape ca se vad pixelii din acele crapaturi ale geamurilor si deformarea sasiului e hilara.

Senzatia de viteza e placuta, dar parca nu suntem la fel de hyperdrive ca in Asphalt 8 si NFS Most Wanted si caii putere sunt cumva mai cuminti. De asemenea mi se pare ca nitro ul dureaza cam putin, dar asta e probabil vina curselor. In mod bizar, fundalul sonor a fost neglijat si desi avem melodii house si hiphop, ele sunt mai mereu acoperite de toate celelalte zgomote si nu sunt melodii prea marcante.

Si acum intrebarea de o mie de puncte: sunt destul de enervante mecanicile freemium, timerele si costurile mari incat sa stirbeasca jocul? Raspunsul ar fi da si nu, pentru ca nu am fost nevoie sa ma cramponez de ele si sa ma opresc din jucat. Primeam mereu XP si faceam level up, ceea ce imi aducea un energy meter plin, banii erau din belsug pentru ca jucam o gramada de curse din serie si singurul regret a fost ca automobilele se deblocheaza cam greu pentru ca am mereu ghinion si nu imi pica acele carti de joc necesare.

Daca scopul vostru e sa va distrati cateva zile cu Need for Speed No Limits si sa deblocati cateva automobile pe care sa le forjati in curse oarecum repetitive, atunci o sa va placa jocul. Daca vreti nitro si 1000 km/h la ora, experienta Fast & Furios si personalizari cu decal-uri nebunesti, o sa fiti dezamagiti. Totul costa mult, cartile de joc pentru automobile noi apar oarecum rar si personal consider lipsa multiplayerului o mare problema, asta daca nu va sosi pe viitor.

In concluzie, acest joc e sub NFS Most Wanted, Sub Asphalt 8 si un pic sub Ridge Racerul de pe iOS, desi acela era cam frustrant. Ii acordam o nota de [usr 8.2].