Outriders Review: looter shooter distractiv pe Enoch, cu DLSS şi abilităţi savuroase

Outriders e genul acela de joc lansat între jocurile mari, făcut pentru a fi jucat 2 weekenduri şi apoi uitat. Eventual pentru a reveni în topuri la reduceri sau fiind oferit gratuit la vreun PS Plus sau Game Pass. Este o creaţie marca People Can Fly, care nu sunt chiar fitecine, ei aflându-se în spatele unor jocuri ca Bulletstorm, Gears of War şi Painkiller. De această dată ne oferă o combinaţie de third person shooter, RPG şi coop. Hai să vedem ce a ieşit.

După 6 ani de travaliu şi multe promisiuni ne afundăm într-o combinaţie de Gears of War, Destiny şi cumva şi Mass Effect.

Poveste

Acţiunea se petrece în mijlocul secolului 21, când Pământul a fost devastat de dezastre climatice. Pământul a format Enoch Colonization Authority (ECA), pentru a ne duce civilizaţia pe o planetă similară numită Enoch. Două nave uriaşe numite Caravel şi Flores cu 1 milion de colonişti (500k pe fiecare) pleacă spre Enoch. Caravel are probleme cu o explozie, dar Flores ajunge pe planeta nouă după 83 de ani.

Outriders sunt primii oameni care colonizează planeta, o echipă de soldaţi de elită care trebuie să distrugă toate obstacolele. Ei se confruntă cu The Anomaly, o furtună energetică uriaşă şi teoretic colonizarea pică. Aici intră în acţiune ECA, organizaţia care conduce colonizarea şi îi lichidează pe Outriders pentru a ascunde anomalia. Un soldat scapa din genocid, este pus în criostază şi revine după 31 de ani pentru a găsi o lume malformata.

Forţele ECA se tot lupta cu insurgenţii, dar şi cu forţe aliene, plus colonişti cu mutaţii de la Anomalie. Pe parcurs descoperim păcatele clasice ale lăcomiei umane, o istorie a unei rase aliene iniţial benevole şi parcă e şi loc de o continuare.

Aş menţiona şi că actorii vocali sunt cam şterşi şi că nu prea avem personaje memorabile. Prea multe cutscene-uri…

Grafică

Jocul da senzaţia unui titlu între două generaţii de consola. Animaţiile sunt mai degrabă limitate, iar texturile nu sunt mereu randate strălucitor. Nu avem ray tracing, dar avem DLSS, care creşte semnificativ frame rate-ul la rezoluţie 2K şi 4K. Din ce am înţeles nici pe PS5 şi Xbox Series X nu apare vreo iluminare avansată.

Am jucat jocul pe PC si mărturisesc că am totuşi o slăbiciune pentru modul în care sunt randate efectele armelor. Apreciez şi construcţia universului de pe Enoch, ca un întreg, cu toate că nu e o lume open world, ci o colecţie de “coridoare” cu floricele. În bătălii am simţit un abuz de efecte speciale şi explozii ca la Michael Bay, totul fiind bombastic… ba chiar, gory. Sar bucăţi din oameni şi alieni de zici că ne uităm la un film de Tarantino.

Am jucat jocul pe un PC cu CPU Ryzen 7 şi placa RTX 3070. L-am încercat cu DLSS ON şi OFF pentru a descoperi diferenţele. În principiu NVIDIA DLSS creşte frame rate-ul fără să aibă impact negativ asupra calităţii grafice. Jocul e creat cu Unreal Engine 4 şi îţi permite să umbli din setări la texturi, anti aliasing şi umbre. Sincer îmi doream mai multe setări aici.

Atenţie, lucram aici cu DLSS 2.0, iar cu el activat avem un salt de frame rate mediu de 10 chiar 20 FPS. DLSS pare a creşte eficienţa sistemului de anti aliasing şi avem o imagine mai crisp. Cumva simt ca o să experimentaţi asta mai bine pe o placă de generaţie RTX 2000.

Aud pe Reddit de probleme cu stuttering, dar nu am dat peste aşa ceva.

Gameplay

La început de joc îţi vei crea personajul tău customizat, alegând din 4 clase, fiecare cu abilităţi speciale. Cele 4 clase sunt Trickster, Pyromancer, Devastator şi Technomancer. Primul poate manipula timpul, al doilea poate manipula focul, iar Devastator are atacuri seismice. Technomancerul, preferatul meu foloseşte turete şi alte gadgeturi.

Skill-urile acestea speciale au perioada de cooldown, iar jocul vine şi cu un skill tree generos. E totuşi un shooter înainte de toate, aşa că veţi fi mereu cu mâna pe mitralieră sau shotgun, care pot fi customizate cu mod-uri de armă.

Pregătiţi-vă şi de multe secţiuni de cover shooting şi de loot generos ca la Borderlands 3, pe măsura provocării nivelului. Pe măsură ce avansaţi creşte world level-ul, dar şi recompensa.

Acest looter shooter include bătălii frenetice, râuri de sânge şi multă putere de distrugere. E parcă mai rapid decât greoiul Gears of War şi aminteşte de Destiny uneori. Aveţi la dispoziţie cam 20 de ore de gameplay şi un total de 32 de abilităţi speciale deblocabile, din care 30 ofensive şi 2 de vindecare.

De la Gears of War împrumuta sistemul de cover, dar parcă îl regândeşte şi ne face mai puţin statici decât acolo. Uneori frenezia bătăliei e aşa mare şi furia luptei încât lucrurile devin aproape… arcade, DOOM-ish. Va veţi duela cu extratereştri hidoşi, raideri, bestii titanice sau fiinţe umane blindate cu tehnologie SF.

O misiune durează cam o oră şi nu sunt timpi morţi. Pe lângă vânat alieni, veţi recupera şi artefacte. Pe lângă împuşcături, trebuie să încercaţi musai combinaţii de skill-uri. Miezul experienţei sună aşa: pentru a îţi reface energia trebuie să dai damage inamicilor. Practic singura ta apărare e… atacul.

Misiunile secundare sunt cam plicticoase, gen mergi din punctul A în punctul B şi distruge tot ce poţi.

Obsesia după loot e atât de mare în acest joc, încât uneori mă duce cu gândul la Borderlands. Pentru cei care vor o provocare mai mare, sau din contră nu fac faţă nivelului de joc există World Tiers, prin care schimbi dificultatatea inamicilor din fiecare nivel. Problema e că odată cu tier-ul scad sau cresc şi recompensele.

Co-op are ceva probleme cu serverele şi am avut dificultăţi în a menţine oamenii în party. Un party are 3 oameni, deşi 4 ar fi fost normal. Fiecare are câte 3 sloturi de abilităţi, care se completează bine. De asemenea fiecare personaj are câte 3 arme: două principale şi un pistol cu gloanţe infinite.

Lucrurile devin interesante când te baţi cu inamici Altered cum eşti şi tu, având abilităţi ca ale tale. Unele sunt fantastice, se trage cu bile de energie, cu vârtejuri de lavă, cu anti gravitaţie. Abia aici e cover-ul util.

Concluzie

People can Fly a creat un soi de Gears of War cu acţiune mai rapidă aici, mai puţin axat pe cover şi mai mult pe abilităţi. Povesta o să fie apreciată de cei care se uită la seriale ca The Expanse, The 100 şi au iubit şi Stargate le vremea sa. E un looter shooter satisfăcător prin cantitate de loot şi bătăliile masive şi sângeroase. Uneori devine shooter de coridor, dar nu cade în păcatul grindingului. Ideea de World Tier salvează mulţi gameri de frustrare.

Gunplay-ul e plăcut şi savuros, grafică arata binişor, dar nu e totul perfect. Personajele sunt şterse la nivel de actori vocali, povestea nu pare a avea o finalitate clară, iar cantitatea uriaşă de loot se poate lăsa cu dureri de cap la sortare de obiecte. Şi meniurile sunt şterse şi slab organizate. Am văzut şi buguri legate de coliziunea între personaje şi mediu, iar cutscene-urile foarte lungi şi multe m-au dus cu gândul la Kojima.

Cumpăraţi-l la reducere şi asiguraţi-vă că au dispărut problemele din coop.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.