Horizon Zero Dawn Preview (PS4): cel mai bun joc de consola din ultima jumatate de deceniu

Am pretentia de la mine ca am jucat cele mai tari jocuri de consola in ultima jumatate de deceniu si nici unul nu m-a surprins atat de placut sau marcat cum a facut-o Horizon Zero Dawn in ultimele zile. Lansat la inceput de luna si costand in jur de 250 lei, aceasta exclusivitate pentru PS4 e o opera de arta.

Guerilla Games, producatorul jocului are niste scriitori de scenarii al naibii de inspirati. Dialogurile sunt foarte bune aici si totul se lipeste superb intr-o creatie de care ar fi mandru orice artist. In cele 4 ore jucate de mine am ajuns de la o fetita orfana la salvatoarea unui trib si de la un paria in care se arunca cu pietre la un Mesia tehnologic intre neanderthali. Probabil ca trailerele si artworkul v-au cam lamurit care e treaba cu acest joc.

O controlam pe Aloy, o fata de 18 ani care s-a nascut intr-o lume ce exista la 1000 de ani in viitor, deci prin anul 3000 si ceva. Omenirea a disparut asa cum o stim noi acum, iar planeta e plina de creaturi metalice si mecanice nervoase, practic roboti. Oamenii sunt undeva pe la epoca bronzului, daca nu si mai mult inapoi, imbracati cu piei de animale si tragand cu arcul.

Ei gasesc totusi relicve electronice si le combina cu armele lor. Sunt atat de multe elemente de inspiratie pop culture aici si ma gandesc la Vikings, numai pentru coafura lui Aloy, ma gandesc la Xena pentru vibe-ul satucurilor si interactiunii dintre personaje. Ma mai gandesc si la Witcher 3 ca miez al jocului, combinat cu Far Cry Primal ca setting si arme si cu ceva feeling de Game of Thrones uneori.

Jocul este unul de tip open world, iar inamicii va pot ataca oriunde si oricand. Puteti sa alegeti o abordare stealth, mergand in crouch prin iarba inalta si lovindu-i la punctul slab sau puteti sa tabarati pe ei cu sulita si arcul cu sageti sau cu prastia. De obicei umbla in turme, deci grija mare. Creaturile robotice sunt destul de variate si cred ca am intalnit vreo 5 specii pana acum.

Avem o santinela care arata ca un mic raptor. un fel de cai salbatici care sunt usor de doborat, apoi niste paiajeni supradimensionati pe care sagetile cu foc ii doboara si un prim boss ce pare luat din cyberpunkul Final Fantasy sau rupt fix din Metal Gear Solid. Fata de ceilalti salbatici blocati la armele din perioade vikingilor, Aloy a gasit un headset in niste ruine, care ii deschide in fata un HUD tridimensional.

Cu el poate scana obiecte, oameni si inamici, gasind indicii pe parcursul sau, dar si punctele slabe ale mecanoizilor. Apoi trecem la lovitrea lor cu sageti, sulita, pietre si chiar bombe la un moment dat. Putem pune si capcane electrice sau explozive si arunca cu pietre pentru a chema robotii spre noi. Vom putea face loot la ramasitele creaturilor si sa luam tot felul de sarmulite, placi, lentile, fire si altele pentru a face crafting.

Avem si abilitati deblocabile, facem troc si exploram o lume uriasa. Aloy isi foloseste headsetul numit Focus si ca putere speciala, care ii permite sa vada urmele lasate de vanat sau de oameni. Astfel vom ajuta un tanar cu probleme psihice la un moment dat, dupa ce il urmarim prin desis o perioada. Intr-o societate blocata in traditii si preconceptii arhaice, Aloy este o revolutionara care vede tehnologie si senzori acolo unde matriarhele sefe de trib vad zeita Allmother.

Ne vom lupta cu un trib de razboinici parca desprins din Mad Max si vom participa la o intrecere care poate fi descrisa doar ca o olimpiada de iarna. Iar felul in care Aloy isi face curaj e pur si simplu genial. Soundtrackul e discret si bland, ceva gen Game of Thrones, iar grafica e out of this world. Pe PS4 al meu arata dumnezeieste, abuzand de ruginiul frunzelor, gasit si in parul lui Aloy, dar oferind si texturi perfecte la vegetatie si treceri subtile de la paduri tomnatice la munti inghetati. Pe PS4 Pro probabil ca e o erectie vizuala luxurianta.

Robotii sunt genial desenati, fara a copia prea mult de la alte titluri, filme sau creatii SF si in acelasi timp ciupind ici si colo elemente clasice, dar internalizandu-le destept. Luptele sunt placut de grele as zice, provocand mereu intelectul si nefiind pe baza de button mashing pentru ca munitia e des limitata. Pentru mine Horizon e deja Game of the Year si sunt super incantat de el in acest preview, care intre timp a devenit si un soi de review.

Cine are PS4 trebuie neaparat sa cumpere, imprumute sau sa vada in actiune jocul asta.