Undeva la finalul lunii iulie m-am jucat puţin PES 2018 şi am decis să marchez momentul cu un review al demo-ului. Cel mai nou titlu fotbalistic Konami a venit mai degrabă ca un alpha, decât un beta, oferind doar 2 echipe cu care să jucăm: Franţa şi Brazilia. Trebuie spus din start că sunt mare fan FIFA, dar în acelaşi timp sunt şi deschis la noutăţi, la alternative şi altele de gen.

În demo putem juca fie în mod Quickplay contra unui adversar uman, sau în modurile 3 versus 3. În acelea fie jucăm cu încă 2 gameri contra a 3 AI-uri sau 3 versus omuleţi.

Din ce am auzit Konami a licenţiat o grămadă de jucători şi stadioane noi, iar eu am remarcat că m-am conectat super rapid la servere, chiar şi când a fost nevoie ca 6 gameri să fie cuplaţi on the double. Amintindu-mi cum m-am înţeles cu serverele Konami la Metal Gear Solid 5, aş zice că lucrurile stau mai bine acum. Trebuie să recunosc că la primele meciuri nu am înscris aproape deloc, dar nici nu am fost ciuca bătăii, pentru că nici adversarul nu a fost mare goleador.

Un lucru la care PES sta mai bine decât FIFA e numărul gigantic de statistici oferite, cu tot cu punctaje, utile pentru a afla unde scârţaiţi şi unde e mai bun adversarul. La prima vedere animaţiile jucătorilor par mai bine realizate decât în FIFA 17, dar unghiurile camerei tot nu mi se par la fel de reuşite. Un lucru care nu s-a schimbat deloc de-a lungul celor 3 ore ale mele de joc a fost greutatea de a controla fundaşii.

A fost pur şi simplu greu să deposedezi adversarii fără a rata o intrare sau a face un fault care încheie cariere. Totuşi când m-am obişnuit să fac abuz de butonul X la momentul oportun parcă am început să îi pun probleme lui Neymar cu Varane al meu. Mi se pare şi că suturile prind mai bine acum, parcă le simţi ceva mai realiste când tragi, un aspect care a cam fost mereu arcade la PES până acum.

Mai toate golurile erau la fel, aceeaşi ciorbă la fiecare intrare în careu. Portarii au devenit mult mai deştepţi, excelând chiar şi când te apropii de ei şi e o situaţie de unu la unu. Un aspect la care PES a fost mereu mai bun decât FIFA este fizică mângâi, care pare e un pic mai imprevizibilă şi mai greu de stăpânit decât în creaţia Electronic Arts.

Mi se pare greu să închegi o serie de pase aici, lucru la care FIFA 17 excela. De când am jucat FIFA 17 prima oară am observat că jocul prin cursul şi natura să favorizează pasatorul maniac, chiar dacă celelalt gamer e mai bun la dribling să zicem sau mingi înalte. Pasărea era sfânta acolo. Aici invidividualitatile pot avea câştig de cauză, iar pasele nu au atâta importanţă.

Reluările au fost excelente, atât la faze de gameplay, cât şi la goluri. Şi că tot am menţionat fizică mai sus, jucătorii dau senzaţia că au greutate, că noi controlăm cu adevărat corpuri de 70 sau 80 sau chiar 90 de kilograme şi nu dummy-uri uşoare. Sistemul de coliziuni între jucători, atât de lăudat pe Reddit are toate motivele să fie menţionat, pentru că e bine pus la punct.

PES 2018 rămâne în continuare o experienţă mai arcade decât FIFA, cu mânia să pentru punctaje, pentru markere ale gamerilor în zona inferioară a ecranului şi pentru modul în care intră mingea în poartă. Câştigă la fizică şi la grafica reluărilor. La engine per total totuşi, FIFA 17 şi acum se ţine bine în faţa celui mai nou PES. Mă gândesc că FIFA 18 va plusa serios şi poate umbla şi la fizică.

Dacă mai adăugăm şi acel mod Story sau cum vreţi să îi ziceţi Konami ar face bine să scoată iepuri din pălărie sau din fundul lui Giroud dacă vrea să ne surprindă. Am avut satisfacţie jucând PES 2018? Da! Mă văd vreodată dând peste 3 goluri în vreun meci? Da! Voi mai pierde nopţi cu FIFA şi voi şterge PES? Cam da…

PES 2018 Demo Review (PS4): În ceafa lui FIFA 17, poate şi 18, un pic obsedat de stats (Video)
Tagged on:         

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.