Fall Guys Review: party game în stil Nintendo pe PS4
Battle royale peste battle royale…. Ne-am cam plictisit de reţeta clasică de la o vreme încoace. Ce aţi zice dacă am schimba totuşi armele pe o îmbulzeală că la tigai gratuite în Bacău şi ne-am arunca în vâltoarea unui party game ce ţipă Nintendo, dar se joacă pe PS4: Fall Guys. E un joc distractiv, copilăros, haotic şi mindless.
60 de gameri se întrec într-un maxim de 5 runde pentru supremaţie. Şi când zic întrec mă refer că aleargă spre linia de sosire cu orice preţ. În calea lor sunt obstacole, palete rotative care te pocnesc, gelatina care inundă tot, platforme care merg invers şi dummy-uri care te arunca în eter. Uneori trebuie să lucraţi cu inamicul, atunci când sunteţi împărţiţi în echipe. Spre exemplu e un nivel în care trebuie să împingeţi o minge uriaşă în poartă lucrând cu ceilalţi gameri.
Creatura pe care o controlaţi este un omuleţ generic, care arată ca şi cum ar fi copilul unui Minion cu personajele din Journey. Singurele acţiuni pe care le puteţi face în afară de mişcare, este să săriţi, să plonjaţi şi să apucaţi un obiect. Sunt în jur de 20 de eventuri care vor fi alese la întâmplare pentru fiecare nivel. Uneori trebuie să alergaţi spre ţintă, alteori să jucaţi fotbal cu mingi uriaşe şi uneori să vă înghesuiţi pe o platformă cu simboluri cu fructe pe care trebuie să le memoraţi. Ele dispar şi trebuie să găsiţi platforma ce avea fructul indicat pe un ecran uriaş.
Să te ţii ce haos iese când platformă e mică şi personajele intră în panică. Veţi fi fugăriţi de slime, aduna ouă de găină pe care trebuie să le duceţi în tabăra voastră şi multe alte provocări trăznite. Apropo aş vrea să amintesc că jocul cu mingea aminteşte multişor de Rocket League.
Jocul e mai distractiv când îl joci cu prietenii, mai degrabă decât cu străini. Asta îl face un party game excelent care va strânge prietenii şi amplifica animozităţi. Ce îi lipseşte lui Fall Guys? 3 lucruri: un jump mai înalt, un double jump şi timpi de încărcare mai scurţi. După ce jucaţi destul deblocaţi şi skin-uri şi emote-uri noi pentru personajul vostru, care poate purta şi măşti şi arăta foarte trăznit pentru a vă face remarcaţi mai uşor.
În prima parte a jocului cheia e să fii printre primii 30-40, dar ulterior concurezi pentru a fi cel mai bun şi ultimul care rezistă pe o platformă ce se tot micşorează. Iar dacă ai pierdut şi nu te-ai calfiicat, poţi rămâne să priveşti desfăşurarea rundelor următoare, ca spectator. Nu o să vă mint, m-am enervat la unele runde, mai ales cele cu porţile false în care tot săream în van, doar un alt pion în grupuri de minioni traumatizaţi care nu îşi găseau locul într-o lume a gravitaţiei.
Uneori e mai înţelept să mergi tiptil decât să sari şi să nu ieşi în evidenţă cu costume de hot dog, sau porumbel criminal. Nu sunt multe de zis despre grafică: party game tipic pentru Nintendo în general, mega colorat şi polished, glossy şi copilăros. Muzica e pe steroizi şi cocaină, triluri de Wii Sports cantate în alte octave, unele mai înalte. Personal mi s-a părut enervantă muzica şi am fost tentat să dau totul pe mut. M-au amuzat mai degrabă sunetele pe care le fac personajele când cad, se lovesc sau pierd.
Jocul e haios, distractiv şi poate aduce extra veselie în cameră, dar pe termen lung poate deveni repetitiv dacă îl joci singur cu anonimi de pe Internet. Cu amicii e de 3 ori mai plăcut şi amuzant, mai ales dacă eşti genul care se oftica şi e competitiv. Atenţie ca e gratuit până pe 1 septembrie şi apoi costă 90 lei.
Tare