Immortals Fenyx Rising impresii: cel mai nou joc de la Ubisoft face cool din nou Legendele Olimpului

În şcoala generală aveam o profesoară de istorie care ne-a spus că toată istoria umanitătii pe care avea să ne-o predea putea fi lejer înlocuită de Legendele Olimpului. Ba chiar şi Biblia… şi Lord of the Rings. E fascinant cum grecii care au pus baza matematicii şi conceptelor filosofice găseau timp să venereze zei imaginari şi să aibă o cultură spartană militară. Cumva mitologia greacă nu a prins aşa mult în mainstream-ul gaming-ului şi în afară de Hercule şi God of War nu prea avem jocuri care atacă subiectul. La filme stăm ceva mai bine, dar jumătate dintre ele au un ton comic.

Pe acest ton mizează şi Ubisoft, cu noul său joc Immortals Fenyx Rising. A debutat pe 3 decembrie, l-am încercat pe PS4 şi aflaţi impresiile mele despre el mai jos. Jocul costa 329 lei.

Îl găsiţi deja pe o sumedenie de platforme, de la PC la PS5, Xbox Series X şi Nintendo Switch. Îşi trage seva din Gods and Monsters, nume sub care a fost anunţat la E3 2019. Pentru mine jocul este un hibrid dintre Zelda şi Assassin’s Creed oarecum, cu mici elemente de God of War şi naraţiunea constantă din Bastion.

Zelda e totuşi comparaţia cea mai îndemână şi mai nou şi cea mai iubita clona a sa, Genshin Impact. Immortals Fenyx Rising este un joc open world, care a fost dezvoltat parţial şi de către Ubisoft Bucureşti. Echipa de la noi a lucrat la mecanici de gameplay, personaje şi abilităţi, dar şi sisteme de luptă. Au avut şi un rol în dezvoltarea personajului negativ principal, Typhon, dar şi în dezvoltarea apei din joc.

Povestea sună aşa: îl controlezi pe Fenyx, un semizeu înaripat, care îşi asumă atributele marilor eroi din Legendele Olimpului, în încercarea de a salva zeii. Ia aripile lui Dedalus/ Icar pe umeri, săbii şi topoare legendare, dar şi o putere de levitaţie vitală în joc. Zeii au fost deposedaţi de puteri în eterna lupta cu Titanii, iar capul răutăţilor este titanul Typhon.

Pe fundal o să auzim mereu caterinca şi dad jokes furnizate de către Zeus şi Prometheus. Unele glume sunt cringe, dar am râs de câteva ori.

Jocul este unul copilăros, viu colorat, fără o intunecime exacerbată, cuvinte obscene sa sânge. E clar gândit pentru un public mai larg.

Pe parcursul poveştii ne mai întâlnim şi cu ştrengarul Hermes, Afrodita, Ares şi Athena, dar şi cu tulburatul Hefaistos. Poţi să îl personalizezi pe Fenyx la început de joc, să îi schimbi culoarea părului şi pielii, să îi pui simboluri pe faţă şi să îl faci fată dacă vrei. Momentul care mi-a amintit de Assassin’s Crede este cel în care te tot urci pe statuile uriaşe ale zeilor pentru a vedea puncte de interes pe hartă.

Acţiunea jocului se împarte în două elemente: partea open world, unde te cafteşti cu urşi şi minotauri şi dungeon-urile, unde ai de rezolvat puzzle-uri şi jocuri de logică. Dungeon-urile includ uneori şi câte un boss battle şi cele importante îţi permit să eliberi puteri ale zeilor.

Puzzle-urile nu sunt grele, dar uneori sunt frustrante prin lipsa de explicaţii. În general au de-a face cu greutatea unor cutii sau cuburi, cu săgeţile teleghidate ale lui Apollo şi puterea de levitaţie.

Cât despre luptă, mânuim o sabie, un top dual wield mai lent, dar şi un arc cu săgeţi, care e preferatul meu sincer să fiu. Am găsit şi un bug cu inamici care patrulează pe o zonă fixă, pe care îi tot ataci cu arcul şi care aleargă spre tine doar cu juma de suflet, pentru ca apoi să se teleporteze unde mişunau când ies dintr-un areal. Îi ucizi cu arcul uşor astfel.

Poţi debloca tot soiul de abilităţi şi avem şi un skill tree, e drept mai mititel decât la alte jocuri de gen. Poţi să îţi creşti viaţă şi creşti nivelul şi cea mai importantă şi pentru unii frustrantă mecanică a jocului este STAMINA. Ea face şi desface jocul şi vă recomand să o upgradati cât mai rapid. Fără ea nu te baţi bine, nu zbori bine, nu înoţi bine, nu alergi bine. Mi s-a întâmplat să pic din cer după ce am terminat stamina meter şi să mă înec în juma de metru de apă, pentru că nu aveam energie să înot.

Jocul are şi propriul său store şi currency-uri de unde poţi cumpăra extra-uri. Era să uit să menţionez că avem şi mecanică de dodge şi parare, care e vitală când se repede Minotaurul turbat spre tine. Momentul în care îţi dai seama că ai de-a face totuşi cu un joc de copii e cel când vezi animaţii cu steluţe deasupra capului unui inamic stunned sau cum se dezumflă ca un balon şi zboară în eter când este dovedit.

Mi-a plăcut să mă scufund în acest joc cum m-am scufundat în Legendele Olimpului, iar umorul o să îţi placă dacă ţi-a plăcut serialul Hercules cu Kevin Sorbo. Jocul devine puţin grindy la un moment dat, dar te ţine agăţat cu un voice acting bunicel, personaje carismatice, dar foarte… demente şi puzzle-uri destul de deştepte şi lupta satisfăcătoare. Nu am întâlnit nici un bug fatal în joc, poate doar în afară de arealul de patrulare al inamicilor din open world.

Dacă eşti pasionat de mitologie zic că merită încercat Immortals Fenyx Rising, dar trebuie să nu fii ciclop când vine vorba de umor, ci să deschizi şi al treilea ochi dacă se poate.

One Reply to “Immortals Fenyx Rising impresii: cel mai nou joc de la Ubisoft face cool din nou Legendele Olimpului”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.