Sniper Ghost Warrior Contracts 2 Review: puşca (cu lunetă) şi cureaua lată, ce soldat eram odată
Mărturisesc că nu sunt prea familiarizat cu seria Sniper Ghost Warrior, de fapt nici nu ştiam că exista până să arunc o privire peste jocul ăsta. Cu un nume complicat, Sniper Ghost Warrior Contracts 2, el se simte că un soi de Hitman fără latura posh de infltrare. Practic faci munca murdară, de teren de acolo, fără deghizări.
Jocul a apărut recent şi a fost încercat de mine pe un PS4. E destul de scurt, în ideea că are 5 campanii, care pot fi parcurse lejer în câteva ore, mai ales dacă ştii ce faci. Acesta poate fi considerat un joc de sniping, dar are şi secvenţe de acţiune ce implică stealth sau pur şi simplu tras în inamici ca Rambo. Ai un arsenal modern la dispoziţie, nu doar o puşcă cu lunetă şi atât. Te vei folosi de drone pentru a prăji echipamente inamice şi a spiona, de un binoclu pentru a marca ţinte şi de o tureta chiar care snipareste inamici.
Avem o tonă de arme disponibile, dar şi personalizabile şi upgradabile la cel puţin 6 capitole. Trebuie să iei în calcul şi o tonă de aspecte ale fizicii, începând cu distanţa de la care tragi, la curbura pe care o face glonţul la distanţe mari, plus efectul vântului. Ai şi viziune nocturnă şi un soi de Spidey Sense, care îţi marchează obiectivele în jur.
De remarcat şi că nu vei recunoaşte numele armelor aici, ele neavând licenţa oficială, dar o să îţi dai seama care e wannabe Dragunov şi ce mitralieră e Kalashul. Fiecare misiune vine cu o serie de “Contracts” şi deseori “o dai în diverse”, sabotând pompe şi antene, uneori de la distanţă, uneori de aproape. Foloseşti arme cu silencer, poţi rupe şi un gât din spate şi interoga inamici să îţi spună… de obicei ceva inutil.
Cădem în clişeele misiunilor clasice din ţările arabe, din junglă sau Rusia, cu răufăcători generici. Şi nu vă aşteptaţi la mari poveşti, în vreme ce inamicii sunt clasici generali rebeli, warlorzi, terorişti. Poate cel mai distractiv e când momesti ţinta principală afară dintr-o clădire, stricând jaluzele mecanice, prăjind antene şi tot soiul de sisteme cu gloanţele tale de la mare distanţă.
Uneori va trebui să trageţi în ţinte aflate la un kilometru distanţă, ţinându-vă respiraţia şi calculând, calculând, calculând frenetic. Încununarea trasului cu arma vine cu o animaţie foarte smooth şi complexă şi un carnagiu făcut de glonţ, ceva în gen fatalitate de Mortal Kombat. E foarte gory, dar e şi un fel de avertizare asupra efectelor armelor şi războiului, efectelor lor asupra cărnii umane.
Sunt şi diferite side quest-uri şi provocări, precum uciderea a două ţinte cu un glonţ, da, e pe bune aşa ceva. Când nu faci sniping, pui C4 la tot felul de obiective, te ascunzi în tufişuri şi foloseşti pistolul cu silencer. Problema e că AI-ul e fie prea slab, fie prea deştept, viaţa ţi se termină foarte repede şi inamicii au un fetiş pentru grenade.
Îmi place că avem un skill tree generos, care îţi umblă la silenţiozitate, viaţa, numărul de arme carate şi precizia la ţintire.
Ce m-a deranjat cel mai mult la joc a fost level design-ul. Sunt părţi foarte mari şi goale din niveluri şi e o dispunere proastă pe verticală. Mi-a fost infernal să găsesc pompele de apă dintr-o fabrică şi să şi ajung la ele şi harta nu explică nimic clar. Cazi de pe o bucată de munte şi mori imediat pentru că aşa e scriptat, chit că nu ai căzut foarte mult. Alteori cazi dintr-un turn şi nu ai nimic. Uneori coborî o scară fix în gura unei turete pe care nu aveai cum să o vezi şi mori imediat.
Măcar avem checkpoint-uri şi auto save-uri dese, chit că uneori salvează fix coborârea în fata turetei şi vei muri la fiecare reload. Grafică mi s-a părut OK pentru PS4 (vegetaţia chiar nu arată rău, nici apă), acustica imersiva şi culmea am apreciat seriozitate şi concizia prezentării fiecărei misiuni. E militărie curăţă aici, fără bullshit şi glume aiurea. ORice faci are şi consecinţe şi după ce ucizi ţinta se dă alarma şi vin băieţii după tine. Uneori când ratezi o ţintă ai ocazia să vezi chiar 3 camioane cu soldaţi care au plecat prin deşert spre poziţia ta. Panica e delicioasă, dar lupii bătrâni vor avea tot timpul să reacţioneze.
Aprecierea distanţelor mi s-a părut ciudatica în joc şi mă refer la modul în care percep un oraş la distanţă şi modul în care grafică e reconvertita prin lunetă. Parcă tranziţia se face prea brusc, fără detaliile distanţelor medii cumva. Văd şi că ideea de recul nu prea e aplicată aici.
Concluzia mea ar fi să nu luaţi jocul full price, ci fie să îl aşteptaţi la o reducere sau să îl vedeţi în acţiune la un prieten înainte de a îl cumpăra. E un rival demn de Sniper Elite şi adăugă şi extra-ul acţiunii stealth şi al împuşcăturilor de shootere clasice, doar că sniping-ul rămâne bază şi când vine vorba de tras şi ochit cu arma cu lunetă te vei distra cu siguranţă.
