EA Sports FC 26 Review – Competitiv sau Simulare? Doua moduri noi de joc, si MULT content

Septembrie a rămas luna aceea în care termini mercato-ul, mai pui la punct o ligă de fantasy cu prietenii și, inevitabil, intri în noul EA Sports FC. Anul ăsta am intrat cu scepticismul de serviciu după două ediții care au mers la sigur, dar și cu curiozitatea crescută de promisiunile EA că s-au uitat serios la feedback-ul comunității. După o săptămână cu EA Sports FC 26, pot spune că direcția e bună și, pentru prima oară după mult timp, se simte că echipa a vrut să împace două arhetipuri de gameri.

Două preseturi, două lumi: Realistic vs. Competitive

Noutatea mare e împărțirea gameplay-ului între Realistic (gândit pentru offline, Carieră) și Competitive (online, cu greul purtat de Ultimate Team, oarecum mai arcade). Am comutat constant între ele, ca să văd exact diferențele. Pe Realistic meciurile au greutate: mingea e mai „grea”, poziționarea contează, colegii controlați de AI se mișcă mai coerent în defensivă și pe suprapuneri, iar erorile – de la un ricoșeu nefericit la un pas greșit – apar fix cât să-ți dea impresia de transmisiune TV. Nu câștigi cu skill moves, ci cu răbdare, posesie și citirea adversarului.

Pe Competitive intră nitro-ul: ritm crescut, driblingul și execuția manuală fac diferența, iar automatizările din apărare dispar. Cumva mai… arcade. Ai mult mai mult control individual, dar trebuie să-ți asumi că orice fereastră de timing ratată la tackling te costă. E modul în care skill-ul iese la suprafață, dar și acela care livrează scoruri de tenis dacă te prinde pe picior greșit. Trecerea între lumi poate fi stranie la început, dar îți calibrează creierul pe două filosofii de joc distincte.

Nu înțeleg, totuși, de ce Realistic rămâne doar offline; mi-ar fi plăcut un matchmaking paralel și pentru cei care vor online mai „sobru”.

Portari mai vii, fizică mai coerentă, tiri la firul ierbii

La nivel de feeling, EA Sports FC 26 e mai fluid. Driblingul are răspuns mai clar, lovirile de minge la contact și duelurile aeriene sunt mai credibile, iar portarii… în sfârșit pot para în toate zonele utile. Mai ratează când engine-ul calculează 20 de contacte în careu în același timp, dar per total e un pas înainte evident.

Disparitia mecanicii de șuturi tăioase, joase adaugă varietate în finalizare și oprește un pic dependența de time finishing exploatata în trecut. Partea mai puțin roz e defensiva pe Competitive: ferestrele de input pentru deposedări sunt scurte, iar dacă greșești direcția, rămâi descoperit. În Realistic, centrul terenului trăiește mai mult, însă mingea uneori pare prea încetinită, ceea ce face contraatacul mai greu de dezvoltat decât ar trebui.

Cariera – mai vie, mai nervoasă, mai… imprevizibilă

Pe Carieră de Manager mi-am luat Sunderland proaspăt promovat în primul eșalon englez și am petrecut o seară întreagă jonglând cu un buget de peste 40 de milioane. Am avut si bugetul inghetat, in mod curios. Astfel de întâmplări dinamice, plus obiectivele care se rescriu după moral, proprietari noi sau presiuni de vestiar, îți schimbă planurile. Astfel te forțează să iei decizii nepopulare.

Navigarea prin meniuri rămâne încărcată (prea multe tab-uri, prea multe secțiuni), dar osatura managerială e, în sfârșit, interesantă sezon după sezon.

Cariera Tehnică live e un „what if” reușit: intri în echipe reale în momente fixe ale sezonului și bifezi micro-obiective sub constrângeri clare – blocaj de mercato, serie obligatorie de victorii, ținte de buget.

Pe Cariera de Jucător, apar arhetipurile: modele clare de dezvoltare inspirate din staruri, care îți setează de la început traiectoria. Portarii au stiluri distincte pe plonjon/ieșiri/traiectorii, iar discuțiile cu agentul capătă greutate pentru transferuri și obiective paralele. E o direcție bună, chiar dacă editorul vizual pentru manageri/jucători încă nu impresionează.

Ultimate Team și Clubs – un joc in joc

UT rămâne motorul comunității. Revin turneele eliminatorii, Rivals are obiective bonus și retrogradare posibilă ca să nu rămâi blocat, iar competițiile tematice și „gauntlet”-urile te obligă să rotești lotul, cu recompense în lanț. Este, totuși, aceeași discuție eternă: multe pachete, multe cărți speciale și un Season Pass unificat care te împinge să atingi „puțin din toate”. Da, progresul pare echilibrat mai bine decât anul trecut, dar monetizarea rămâne vitala – dacă te deranjează microtranzacțiile, o sa ai o problema cu asta.

Aici mi-am reinviat echipa de pe vremuri din Hattrick, stiti voi jocul de browser din 2003 si am pus numele Scai Verzi, fix ca atunci. A devenit foarte complex FUT si sunt multe ferestre si casute de gestionat, e ca un joc al Excel-urilor as zice.

Clubs și Rush 5v5 sunt încă distractive cu gașca potrivită. Noutățile nu revoluționează, însă beneficiază din plin de fluiditatea de mișcare și de contactele mai fizice. Surprinzător, jocul în poartă e savuros în ambele moduri, cu o grămadă de animații noi care te fac să uiți că în multe jocuri portarul e un rol „de sacrificiu”. Portarii parca isi asuma mai multe riscuri.

FC IQ, licențe și prezentare

Sub capotă, HyperMotion V și algoritmul FC IQ fac mii de capturi de mișcare să arate coerent în tranziții, iar rolurile și PlayStyles-urile noi adaugă finețe la identitatea jucătorilor. Meniurile tot pot copleși cu date greu de digerat, dar când dai camera mai jos și vezi fețele, tricourile, coregrafiile și luminile unui meci de sâmbătă seară, spectacolul vizual rămâne acolo.

Expresivitatea facială încă trădează Uncanny Valley pe alocuri, iar lipsa unor licențe mari în Europa doare, însă pachetul este în continuare cel mai bogat: sute de cluburi și naționale, 120 de stadioane, zeci de competiții, inclusiv fotbal feminin. Comentariul local pentru piețe mari a fost împrospătat cu replici noi – progres discret, dar bine-venit.

Verdict

EA Sports FC 26 face, în sfârșit, o mișcare curajoasă: separă clar cele două filozofii de joc și îți dă voie să alegi cine ești pe teren. Pe Realistic am regăsit plăcerea fazelor gândite, a duelurilor la centru și a micilor erori care decid meciuri. Pe Competitive am transpirat la fiecare tackling și m-am bucurat de execuții care îți sar din mâini când totul iese perfect. Cariera respiră mai viu prin evenimente și provocări dinamice, Ultimate Team rămâne magnetul comunității, iar din punct de vedere tehnic, chiar dacă nu e revoluție, macar totul e fluid si placut.

Eu rămân cu sentimentul că, pentru prima dată în mult timp, EA a ascultat și a livrat o fundație pe care chiar merită să construiască. Mai vrem un pas: să vedem Realistic și online, cu matchmaking dedicat.