Marvel versus… Marvel!? Am încercat fighterul Marvel Tokon: Fighting Souls (Impresii)

Weekendul trecut am intrat în closed beta-ul Marvel Tokon: Fighting Souls fără să știu exact la ce să mă aștept. Mă gândeam că va fi un soi de Street Fighter combinat cu Marvel versus Capcom şi cu elemente de Dragon Ball Z. Se pare că nu am fost departe. Găsiţi impresiile mai jos şi ca să ştiţi, m-am jucat pe PS5.

A fost primul meu contact direct cu jocul, invitația venind din partea Sony Interactive Entertainment și Arc System Works. Am ales să joc doar cu Captain America pentru sesiune, deşi la “tag” am jucat puţin şi cu Iron Man şi Miss Marvel. Simplitatea mișcărilor m-a surprins încă din primele minute. Auto-combo-urile ies ușor, poate prea ușor, iar „special button” permite acces rapid la atacuri speciale prin direcții simple. Se simte clar o orientare către accesibilitate, dar cu un preț: execuția optimă nu e răsplătită suficient. Cam spre asta tind fanii die hard de fightere.\

Pe măsură ce am învățat distance control, hit confirm și zoning, am început să văd un potențial mai serios. Proiectilele lui Captain America sunt eficiente, chiar surprinzător de eficiente uneori. Există și mici detalii inspirate – scutul nu poate fi respins de Doom și revine mereu la stăpân. Sistemul de asistenți e simplificat: orice personaj în slotul Shooter va trage cu o rază, indiferent că e Iron Man sau Star-Lord. Funcționează, dar reduce varietatea. Tokon pare construit ca un 4v4, dar realitatea e aproape 1v1 cu trei extensii pentru combo-uri.

Am simțit evoluția personală pe parcursul sesiunii, dar totul s-a desfășurat fără training mode, ceea ce înseamnă că învățarea vine mai degrabă prin meciuri live. M-a mirat că am câştigat şi când păream sortit înfrângerii şi am spamat mult prea mult loviturile în aer de după uppercut, când ţii inamicul în aer cu o serie de pumni.

Structura seamănă cu Dragon Ball FighterZ, dar mai lent, mai rigid în unele zone. Nu e chiar Marvel vs Capcom, iar transferul skill-urilor din seria clasică nu funcționează la fel. Mi se pare şi ca odată ce dai “ultimata”, ca mine când m-am urcat în costumul de Ultron, poţi întoarce soarta unei lupte pierdute.

Partea vizuală are personalitate, însă beta-ul arată și părţi neterminate. Animații care par incomplete, cadre superbe dacă eşti pasionat de universul Marvel, dar inconstante. Mediile sunt generoase, au părţi destructibile, prin care poţi arunca inamicul, se schimba şi decorul uneori. Când apare partea de tagging totuşi şi sari intre eroi vizualul devine puţin haotic parcă, se întâmplă prea multe prea rapid pe ecran.

Îmi place totuşi abordarea tip “desenat de mână” şi “anime” a graficii, e totul crisp şi bine conturat. Iar Iron Man arata ca jucăria LEGO pe care am dorit-o mereu, deşi dacă e să fiu sincer se duce mai mult spre Gundam.

La nivel sonor parcă sunt unele replici şi sunete de fighter încă neterminate, suna generic, a anunţ de la metrou şi cu voce fadă. E de parcă vorbeşte cineva în fundal, dar asta se va remedia… sper.

ArcSys știe să livreze stil, dar întrebarea e cât adâncime rămâne în gameplay pe termen lung. Auto-combo-urile sunt prea eficiente raportat la efort, executarea avansată nu e clar recompensată, iar tagging-ul pare mai degrabă o opțiune secundară decât o mecanică centrală. Întrebarea de o mie de puncte este: merge cu spamat lovituri sau chiar au şanse de câştig cei cu skill? Rămâne să mai jucăm, să aflăm.