Nu ştiu dacă aţi avut vreodată un vis febril, dar e momentul ăla al răcelii când temperatura şi Coldrex-ul te tripează maxim şi intri într-o variantă suprarealistă a lumii actuale. Max Payne a fost un mare vis febril, iar de la creatorii săi, Remedy Entertainment vine Control.

Jocul a debutat la final de august şi l-am tot jucat pe PS4. Da, are buguri gârlă, dar dacă treceţi peste aţi dat peste cea mai tripantă experienţă din 2019. Pot să zic că ar fi lejer jocul preferat al lui David Lynch. E atât de abstract, neînţeles, cu nasul pe sus încât te fascinează.

Poţi trece prin tot jocul fără să înţelegi nimic, chit că ai citit sutele de documente găsite şi înregistrări audio. Ele construiesc o lume infectată de Hiss, o entitate care corupe totul din jur şi aminteşte de Silent Hill cumva. O fi acea piramidă întoarsă de vină…

Grosul acţiunii se petrece la sediul FBC, o clădire uriaşă din New York, unde apar activităţi paranormale. E clasica poveste cu dimensiunea străină care vrea să o corupă pe a noastră ca în Stranger Things. Jucăm cu Jesse Faden, o protagonistă cam înţepată şi enervantă, mereu surprinsă pe parcursul poveştii.

Noroc că are costumul ăla badass şi freza gen Transistor. Jucăm în perspectivă third person şi combinăm trasul cu arma cu puteri de Jedi în mare. Putem rupe bucăţi din perete sau obiecte din jur şi să le aruncăm cu forţa spre inamici, fix ca un Jedi. Arma noastră de bază e modulară şi trasformabilă, un Service Weapon supranatural care se metamorfozează pe măsură ce o upgradăm cu piese sau module.

Ştie levitaţie, telekineză şi chiar ajungi să controlezi inamici. Primim şi puncte de cheltuit în skill tree şi pentru a face lucrurile mai grele viaţa nu ţi se reface automat ci trebuie să iei un fel de orbs de la inamicii distruşi. Jocul e doldora de side quest-uri şi te lasă destul de liber să explorezi uriaşa clădire şi universurile meta din ea.

Clădirea e minimalistă şi urieşească, cu încăperile sale infinite şi decor art deco. Totu se va metamorfoza când apare The Hiss să corupă totul cu un val roşu ca un Tetris ce curge din tampon în acel moment al lunii. Angajaţii din The Oldest House, zgârie norul unde are loc acţiunea sunt suspendaţi de tavan, plutesc corupţi şi îi şi auzim uneori ţipând sau îngânând incantaţii.

Boss battle-urile se bazează foarte mult pe timing am remarcat şi veţi muri des, uneori frustrant, mai ales când un boss îţi ia 90% din viaţă cu o piatră aruncată spre tine. Pentru a descrie metamorfozarea unui zgârie nor de Mad Men în acel univers Hiss aş compara experienţa cu The Matrix meets lumea virtuală în care se antrena Solid Snake.

Sunt cucerit de faptul că bătrânul meu PS4 din 2014 duce un joc în care poţi levita aproape orice obiect din jur şi să îl arunci cu precizie spre adversar. Totuşi când sunt mai mulţi inamici pe ecran şi facem acel strafe aerian repetat se vede că totul sacadează rău şi pică frame rate-ul direct în cap.

Poate cel mai enervant aspect al jocului este harta, care îţi indică puncte ţintă, fără a preciza clar şi etajul. Am pierdut ore bune fiind la subsol, când trebuia să fiu de fapt în acelaşi punct, dar la alt etaj. Sunt şi segmente cu un level design haotic, în care mersul în cerc va deveni normalitate şi te vei pierde neînţelegând ce trebuie să faci.

Am remarcat şi multe camere trase la indigo şi tot aruncând obiecte am văzut că şi ele se cam repetă. Am o convingere personală că The Janitor ar fi David Lynch, pentru că arată şi se poartă ca el, vorbind tot în dodii. Dacă aţi visat vreodată la Twin Peaks The Game având loc la sediul FBI din Fringe, cu o picătură de Prey şi Silent Hill, ăsta e jocul pentru voi.

Are buguri, dar e în sfârşit un joc ciudat, într-o lume plină de conformism. Ce trebuie să înţelegi din start când iei jocul e că fix ca în Metal Gear-urile vechi o să te joci numa într-o singură clădire, fie ea şi zgârie nori. E un joc claustrofobic de coridor, la finalul căruia trebuie să deschizi un geam, să stingi lumina să aprinzi o ţigară şi să îţi zici în barbă… bă ăştia nu-s sănătoşi.

Un (8 / 10) din partea mea.

Control Review (PS4): cel mai nonconformist joc din ultima vreme, cu vibe de David Lynch
Tagged on:             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.