Far Cry 5 a picat la fix în această primăvară, exact când începea să fie hit serialul Netflix despre secta lui Rajneesh şi când Tarantino îşi filma pelicula despre sectă lui Charles Manson. Sectele au fost mereu fascinante, mai ales cele din SUA şi pe asta se mulează şi acest joc. Rămâne un shooter în care cucereşti avanposturi, miezul rămâne la fel ca la predecesori, dar carisma personajelor şi o poveste fresh îi schimba izul. Cu o întârziere gigantică suntem şi noi gata cu reviewul şi… e de bine. Jocul costa 182 lei pe PS4.

Ca o recapitulare personală, Far Cry 4 a fost OK, am apreciat aventura montana, dar nu şi villain-ul cel posh. Far Cry 3 a fost divin, prin prisma villain-ului Vass, a gunplay-ului şi a aerului caraibian al misiunilor. Cu Primal nu prea am cochetat. În Far Cry 5 povestea e oarecum simplă: avem un reverend, pastor sau cum vreţi să îi spuneţi, eu o să îi zic Matthew McConaughey pe LSD. Se numeşte Joseph Seed şi a fondat o sectă numită Eden’s Gate împreună cu fraţii şi sora sa, Faith. Ei au ocupat o zonă uriaşă în statul american Montana.

Evident localnicii sunt nemulţumiţi şi aici intervenim noi, adică un ajutor de şerif inocent şi câţiva acoliţi. Lucrurile se complică atunci când Joseph face o pasiune pentru noi şi ne tot urmăreşte, pregăteşte şi prăjeşte la foc mic încât să îl ajutăm să aducă Apocalipsa după care îi tânjesc trepăduşii. Picura hipnoză din ochii lui Joseph şi nu mi-e ruşine nici cu fraţii săi sau sora Faith Seed. Ea este de fapt adoptată şi se ocupă cu prepararea de substanţe care alterează percepţii şi au rol psihedelic.

Jacob Seed e fratele cel mare, un veteran al conflictelor din Orientul Mijlociu, iar John Seed este avocatul cel carismatic şi plin de vrajă în limbaj. Ce trebuie să înţelegeţi voi la jocul ăsta e că sunteţi la ţară în SUA, doar că la ţară în SUA nu e ca la noi sau ca în Las Fierbinţi. În Far Cry 5 o să vezi soldaţii sectei trăgând pe dreapta oameni şi executându-i, doar pentru a fi apoi atacaţi de o pumă, care e atacată de un urs, împuşcat de un avion după aceea.

Şi toate acestea se întâmplă fără intervenţia noastră. Toată zona mişună de vietăţi, de civili, de sectanţi, care îşi văd de treabă. Atacurile animalelor se petrec foarte des şi orice acţiune are şi reacţiune, deci dacă te joci cu aruncătorul de flăcări, rişti să dai foc la o pajişte, să stârneşti bestii şi să iei şi tu foc. Te poţi da cu wingsuitul, să zbori cu elicopterul, să tragi cu lansatorul de rachete, să pescuieşti sau să asmuţi un urs diabetic pe inamici.

Când vrei să cucereşti un avanpost ai de ales între abordarea stealh, cu frânt de gâturi din spate în crouch şi folosind arcul cu săgeţi, sau intri ca Rambo guns blazing. Ajută să lucrezi în echipă cu guns for hire, sau să operezi în coop cu alt gamer. Deja când începi să ai elicoptere şi urşi alături parcă e mai uşor să eliberezi avanposturile. Sunt un mare utilizator de C4 detonat de la distanţă, recunosc.

Pentru un joc Ubisoft am avut extrem de puţine buguri şi toate corpurile şi vehiculele s-au comportat în limitele normale ale fizicii, cu rare întrepătrunderi de texturi. Atmosfera campestră e genială şi uneori îţi vine pur şi simplu să campezi lângă un lac, să pescuieşti şi să vorbeşti cu lumea din jur, savurând peisajele din Montana. Sectanţi pe substanţe speciale care trag în tine îţi vor tăia cheful imediat.

Când nu pescuim sau vânăm avem şi crafting, dar parcă nu aşa dezvoltat ca în precedentele jocuri. Mi se pare că a fost băgat şi un mic auto aim, pentru că prea am ţintit uşor în majoritatea momentelor când aveam de omorât 5 ţinte în câteva secunde. Au ajutat şi acele tripuri tutoriale a căror repetiţie era enervantă, dar m-au făcut un gamer mai bun la final. Iar bătălia cu Jacob a fost legendară, având un iz de boss de Metal Gear.

Există şi Far Cry Arcade pentru cei care vor altceva şi rezultatul vrea să fie un soi de replică pentru Rainbow Six Siege. Avem hărţi create de gameri, misiuni nebuneşti în situaţii trăznite, toate în multiplayer. Am jucat pe o hartă SF prin care am căzut la infinit, alta în care o dădeam în Portal aproape şi una care mi-a adus iar cu Metal Gear. În Far Cry Arcade nu mai sunt reguli, poţi să o iei razna şi cu fizica, să joci doar cu anumite arme, harmless şi mindless fun.

Simt nevoia să zic un lucru clar pentru toţi cinicii: da e acelaşi Far Cry ca Far Cry 3 şi 4 la bază: strânge arme, omoară lume, eliberează avanposturi, doar că situaţiile şi personajele sunt diferite. Unele side questuri sunt trăznite, precum colecţia de testicule de taur sau manarea de vaci spre staul, care se soldează cu monta la greu. E un univers ciudat de rednecks, balegă, fructe şi legume, arme multe şi minte puţină.

E ca şi cum Dumnezeu i-a dat omului resursele şi mintea în ordine inversă în această iteraţie a universului. Far Cry 5 este un trip cu ţărani, e ca şi cum ai lua LSD în reverse Las Fierbinţi şi ai merge la un bâlci din American Horror Story trăgând cu cele mai nervoase arme. Şi staţi să vedeţi când aruncaţi cu sapa în căpuţul de sectant sau trageţi din ATV-ul care cade prin munţi, desfaceţi wingsuitul, cădeţi în lac şi vă pocneşte cineva cu barca.

Sau momentul acela când te calcă camionul după ce ai fugit de urs. Aş putea face o compilaţie de o oră numai cu accidente haioase. E o profunzime specială în spatele nebuniei lui Seed şi Eden’s Gate, pe care eu o percep şi îmi place. E şi o blândeţe imensă ascunsă după zidul ăsta de arme. Cineva de la Ubisoft şi-a făcut temele înspăimântător de bine şi jocul ăsta e cu adevărat… “periculos” în mâinile greşite.

Iar periculos e ceva de care avem nevoie în ziua de azi, când totul e baby proof şi toţi sunt snowflakes. Cu toate acestea s-au ferit de rasism şi steaguri confederate, de misoginism şi cruzime faţă de animale, care sunt sigur că se întâmplă des în america sudistă. Concluzia? Un joc de nota (9 / 10) de la Ubisoft şi cea mai bună reprezentare a unui cult din multimedia în 2018. Muzica merită şi ea o menţiune specială, crescând aerul cinematografic al acestei creaţii.

Jocul se cumpara de aici.

Far Cry 5 Review (PS4): Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Său lăudat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.