Mortal Kombat 11 ar putea fi privit de gameri ca FIFA şi ca NFS: chiar dacă nu te omori după el, o să îl cumperi oricum la presiunea prietenilor, care vor un party game bun de Crăciun, Paşte, vizită. E jocul care se joacă la evenimente şi concursuri, reperul fighterelor. Plus o serie respectabilă cu multe decenii în spate. Am fost surprins de MK 11 totuşi, care şi-a depăşit condiţia de joc “de bifat” şi mi-a servit în sfârşit o poveste badass.

Poveste

Mortal Kombat a fost mereu o plăcere vinovată, dacă te uiţi la el ca fenomen de story telling. Este campy, aduce tributuri lui Bruce Lee, filmelor cu arte marţiale, lui Van Damme şi Stallone. De această dată NetherRealm Studios s-a luat în serios şi a livrat o poveste bunicică, pe bază de time travel. Apare un personaj numit Kronika, care are ceva de împărţit cu Rayden şi ca atare umbla la “Sands of time”.

Trecutul şi prezentul se ciocnesc şi lucrurile sunt atât de grave încât Elder Gods risca să fie şterşi din istorie, alături de Rayden. Ne trezim că Shao Kahn şi Kotal Kahn se înfruntă în aceeaşi arenă, iar Kung Lao şi Liu Kang au înviat în variantele lor din trecut, luptându-se cu cele zombificate din prezent. Sonya Blade se sacrifica la început de joc, dar revine în varianta întinerită.

De umor se ocupă Johnny Cage, care tot face banter cu varianta sa mai matură şi grizonată. În general time travel-ul e un mecanism leneş de story telling, aşa cum a recunoscut şi Deadpool în Deadpool 2. Cumva aici funcţionează pentru a pune toţi luptătorii celebri în aceeaşi arenă. Cumva lipsesc totuşi Reptile, Goro, Ferra/Tor şi personajele robotice. Mie încă îmi e dor de Smoke, de Ermac, deşi îl avem pe Noob Saibot în locul său. M-as lipsi de Skarlet sau Erron Black.

Personaje

Ca personale noi o avem pe Cetrion, o zeiţă dintre Elder Gods, care se vrea a fi un fel de Gaya şi te zdrobeşte de pietre, copaci şi alte elemente ale naturii. Mai apare şi Kollector, un fel de Goro care are o problemă cu drogurile, are 6 braţe şi este fidel lui Shao Kahn. Apoi este nou Geras, principalul subaltern al lui Kronika şi care poate opri timpul în luptă şi chiar lua secunde din ceasul luptei.

Din păcate Kronika nu este un personaj jucabil, dar macar îl deblocam pe Frost după ce terminăm capitolul 4.

Grafica

Vizual Mortal Kombat 11 este un festin, deşi nu aş putea spune că e un salt prea mare de la Mortal Kombat X. Totul este mai shiny şi mai detaliat. Cassie Cage e cu drona după ea, X-Ray-urile au fost sparte în mini secvenţe mai scurte, precum Fatal Blow sau Krushing Blow.

Au revenit fatalităţile şi brutalităţile şi mare realizare a jocului este fizică şi look-ul sângelui. E foarte vâscos şi palpabil, mai real ca niciodată. Cassie Cage are drona cu ea, o să vedeţi o grămadă de lasere şi Geras are o fatalitate în care îţi smulge pielea de pe tine, cu tot cu organe. E unul dintre cele mai brutale MK-uri şi e visceral în legătură cu asta.

Totul este în slow motion, în detalii gory, cu creiere, plămâni şi inimi zburând cât colo. E clar un joc 18+, dar nici nu ne aşteptam la altceva. Am văzut că unii au protestat contra acestei abordări, dar personal nu am o problemă cu asta. Mai rău m-a deranjat hip-hop-ul din trailere decât asta.

Gameplay

În continuare putem folosi obiecte din mediu şi să dăm personajele cu capul de ele, dar am aceeaşi senzaţie că în beta şi anume că nivelele sunt mai mici, ca spaţiu de desfăşurare. Apreciez în schimb trecerea fluidă dintre secvenţele de story spre luptă şi viceversa, chiar şi pe PS4 meu cel vechi de 5 ani. Nu îmi place deloc interfaţa din luptă, cu acele bare puse la 90 de grade jos, care cumva parcă delimitează gameplay-ul şi care nu ajung mereu în raza vizuală. Apropo de bare, puteţi Fatal Blows doar dacă va scade viaţa sub 30%, deci sunt un fel de ultim atac disperat, care i o grămadă de viaţă.

Krushing Blows sunt un fel de varianta cinematică de mişcare specială, care în general zdrobeşte un organ, o ţeastă sau un maxilar. O mecanică cheie a jocului este cea de blocare, care îţi dă o fereastră să revii cu un atac mai puternic imediat după. A rămas activ bugul în care prinzi pe cineva la colţ şi îi tot dai cu piciorul jos până moare şi cred că va fi pe vecie acest bug în Mortal Kombat 11.

Combo-urile mi se pare cam la fel greu/uşor de executatt că la MK X (depinde de gamer) şi îmi place cât de cărnos e fiecare contact între luptători.

NetherRealm Studios a mizat mult şi pe personalizarea aici, oferind posibilitatea de a echipa personajele cu o tonă de arme, echipamente, augmentări şi chiar de a crea o listă de custom moves. Puteţi să vă faceţi un personaj unic şi uşor de recunoscut online. Aici sistemul de customizare e mai degrabă cosmetic şi nu influenţează abilităţile personajelor totuşi.

Pe lângă modul Story, avem şi clasicele ladder-uri, dar şi Krypt, în care explorăm insula lui Shan Tsung şi ne întoarcem cu cufere, bani, săbii, itemuri pentru personaje. Acolo sunt şi puzzle-uri mortale, dar nu mă omor după unghiul camerei. Evident avem şi PVP, online cu alţi gameri, în turnee, dar şi local pe aceeaşi consolă.

Există şi Towers of time, o zonă de challenge-uri, în care te poţi trezi şi cu personaje cu extra viaţă şi cu sidekickuri chiar. Aici intervin consumabilele, ceea ce e bizar pentru MK. În modul Online veţi putea alege dintre meciuri casual, King of the Hill, dar puteţi şi trimite o echipă de personaje customizate să se bată cu altă echipă a unui gamer. Totul se întâmplă la nivel de AI şi cheia e cum pui acele augments pe personaje.

La nivel personal, sunt puţin dezamăgit că NetherRealm Studios mi-a stricat personajele preferate. În MK X eu jucam mereu cu D’vorah şi cu Ermac. Ei bine, D’Vorah acum are o versiune mai rablagită, plină de găuri şi scuipând mai puţin venin parcă. Tentaculele sale sunt mai puţin eficiente la distanţă, iar Noob Saibot, înlocuitorul lui Ermac nu mai este atât de versatil ca pe vremuri la teleportare (încă o are) şi e mai degrabă o figură de cavaler medieval întunecat cu energie neagră şi dedublări.

Verdict

Ştiu că povestea e ultimul lucru pe care îl vrei de la jocul ăsta, dar că persoana care venea repede acasă în fiecare seară în clasa a opta să vadă pe ProTV serialul Mortal Kombat, eu o apreciez, mai ales în lipsa sa de campiness. Kronika e un villain bunicel, deşi prea sigură pe sine şi înţepată, dar e delicios să îl vedem pe Shao Kahn revenit şi pe Liu Kang inocent din nou.

Jocul în sine este foarte distractiv, parcă o idee mai rapid decât în beta şi clar mai gory decât ultimii 2 predecesori. Îmi e oarecum dor de X-Rays, dar Fatal Blows le ţin bine locul. Şi faptul că au revenit Fatalităţile şi Brutalităţile ne aduce aproape de originile seriei. Ca om care a încercat să joace Tekken 7 de Crăciun anul trecut şi s-a trezit complet alienat de acea serie, cred că Mortal Kombat 11 e un titlu must play pentru fanii şi fanaticii seriei, fie şi numai pentru a obţine closure legat de poveste şi a vedea cel mai badass sânge din vreun joc şi cel mai bun Shao Kahn din ultimul deceniu sau chiar două.

Este un joc de nota (9 / 10) pentru mine.

Mortal Kombat 11 Review: Cea mai bună poveste de MK, un joc mai brutal şi cărnos
Tagged on:             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.